Motto:

Greift nur hinein ins volle Menschenleben 

Ein Jeder lebt?s, nicht vielen ist?s bekannt 

Und wo ihr?s packt, da ist?s interessant! 

Goethe: Vorspiel zu Faust 

Jede Minute ist ein Teil der Zeit, 

Jede Minute ist ein Teil unseres Lebens. 

Nutzen wir sie! 

Introducere. Familia 

         Din perspectiva celor 85 de ani pe care i-am parcurs încerc să arunc o privire asupra unor  persoane  din familia noastră pentru a readuce în amintire particularităţile, faptele şi spusele lor, considerând toate acestea în lumina vremii în care au trăit. Am avantajul de a avea în faţa mea predecesori, care, la rândul lor, au folosit pana pentru a-şi descrie viaţa.

          În primul rând, îl amintesc pe bunicul meu din partea mamei, Adolf Pereles, trăitor în Praga, care şi-a intitulat schiţa autobiografică ?Mein Leben: Wahrheit ohne Dichtung?( ?Viaţa mea: adevăr fără poezie?). Aceasta ca aluzie la opera lui Goethe  ?Wahrheit und Dichtung?. Citez, ca exemplificare, din Prologul său:

Wenn ich so einsam vor mir seh,                                   Privind singuratic în faţa mea,

Denkend an vergangenes Weh,                                     gândindu-mă la dureri trecute

In vergangenen trüben Tagen,                                        în zile întunecate trăite,

Will ich doch nicht, doch nicht klagen.                           tot nu mă plâng, nu vreau să mă plâng.

Ich habe gelebt, ich habe gelitten,                                  Am trăit şi am suferit,

Ich habe gekämpft, ich habe gestritten.                          m-am luptat şi m-am zbătut

Und als des Schicksals finstere Macht,                          şi când puterea întunecată a sorţii

Mich endlich doch zum Fall gebracht,                            a ajuns în sfârşit să mă doboare

Hat dieses Schicksal sich mein erbarmt,                         aceeaşi soartă s-a milostivit de mine,

In Familienkreis  bin ich erwarmt.                                  în sânul familiei m-am încălzit.

Ein neues Leben wurde mein,                                        O nouă viaţă mi s-a deschis

Durch Kinderliebe, Sonnenschein.                                 Prin dragostea copiilor şi raza solară. 

          Cea de-a doua autobiografă  este mama  care şi-a reamintit de ?Copilăria şi tinereţea în vechea Pragă?, lucrare apărută sub forma unei cărţi. Marea ei dragoste pentru oraşul copilăriei şi tinereţii le-a exprimat  prin următoarele rânduri:

In alten Prager Gassen                                                   Pe vechi străzi pragheze

Hab ich mein Herz gelassen.                                          am lăsat inima mea

An alten Fassaden und Wänden                                  Pe vechi faţade şi ziduri

Berührt ihr?s mit den Händen.                                        puteţi s-o pipăiţi.

Auf alten Gängen und Stiegen                                       Pe ganguri vechi şi trepte

Da seht ihr?s zuckend liegen.                                         o găsiţi pe jos zvâcnind

Und immer wieder zieht?s mich hin,                               Şi fără încetare atrasă mă simt,

Dass ich bei meinem Herzen bin...                                 Să mă aflu la inima mea.

Es hat hier alles falschen Sinn,                                        Aici totul are un sens fals

Weil fremd ich diesen Gassen bin                                  fiind străină acestor străzi.

In alten Prager Gassen                                                  Pe vechile străzi pragheze

Hab ich mein Herz gelassen.                                          Am lăsat inima mea.

Du Prag und ich, waren  wie Geliebte                            Tu Pragă şi cu mine am fost ca îndrăgostiţii

An einem schwer erkämpften Feiertag                          într-o greu cucerită zi de sărbătoare.

Und voller Harmonie bleibt stets das Bildnis                   Imaginea ta va rămâne în veci

Das ich von dir in meinem Herzen trag?.                        păstrată în inima mea.

          Unchiul Fritz,  fratele cel mai în vârstă al mamei şi cel mai iubit unchi al meu, a scris la nunta surorii sale, o lungă poezie în care se amuza, cu ironie fină, de fiecare membru al familiei în parte.

          Erik Maytényi, fiul verişorului meu Bandi Mann, şi-a descris, în limba maghiară, copilăria şi tinereţea plină de suferinţe, într-o carte sub numele ?Hajóharang a Holdutcában?. Sunt evocaţi aici prieteni, rude şi, în amănunţime, oraşul Timişoara şi atmosfera lui.

          Lucrarea tatălui său şi a vărului meu nu e o lucrare literară, ci o carte de bucate pe care Suzi, soţia mea, o foloseşte cu mult drag. Nici Bandi nu a fost un om mediocru. El stăpânea atât de bine limba maghiară, încât atunci când lucra ca spicher la emisiunea în limba maghiară de la Radio Bucureşti, reda liber şi simultan textele româneşti în ungureşte.

          Sora mea, Vera,  a scris despre vremurile  trăite în Italia, în timpul celui de-al II-lea război mondial. A avut mult  succes cu publicarea unor interviuri cu artişti şi muzicieni vestiţi, interviuri ce au apărut în reviste de specialitate.

          Voi mai reveni la aceste persoane în cursul acestei scrieri.

          Nu e deloc simplu, urmând modelele amintite, să încerci să-ţi prezinţi viaţa, rudele, prietenii şi, în special, timpurile în care  ai trăit...Perioada de acum şaizeci, şaptezeci, optzeci de ani este fundamental deosebită de cea de azi. Felul de a gândi al oamenilor, obiceiurile, lumea înconjurătoare ce ne influenţează viaţa erau cu totul altele. De aceea, nu trebuie să le scăpăm din vedere atunci când judecăm mersul vieţii de atunci.

Înainte de a vorbi despre mine însumi voi începe cu înaintaşii mei, bunicii, unchii şi mătuşile, veri  şi verişoare.